Demisia reprezintă actul unilateral de voință a salariatului care, printr-o notificare scrisă, comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă, după împlinirea unui termen de preaviz.
Angajatorul nu poate refuza primirea demisiei unui salariat, potrivit legii acesta având obligația să înregistreze demisia salariatului.
Salariatul nu este obligat să își motiveze demisia.
Contractul individual de muncă continuă să își producă toate efectele până la împlinirea termenului de preaviz.
Termenul de preaviz poate fi stabilit de părți prin contractul individual de muncă sau, după caz, contractele colective de muncă, cu respectarea limitelor legale maxime impuse de Codul Muncii, respectiv cel mult 20 de zile lucrătoare pentru salariații cu funcții de execuție și cel mult 45 de zile lucrătoare pentru salariații care ocupă funcții de conducere.
În situația în care în perioada de preaviz contractul individual de muncă este suspendat, termenul de preaviz va fi suspendat corespunzător.
Angajatorul are dreptul de a renunța la beneficiul preavizului caz în care contractul individual de muncă încetează de la data renunțării.
În situația în care angajatorul nu își îndeplinește obligațiile asumate prin contractul individual de muncă (neplata salariilor), salariatul poate demisiona fără preaviz.
